Nu am mai postat nimic la secţiunea de poezii, așa că m-am gândit să mai caut ceva pentru voi.
Nu știu câți dintre voi știu de Nina Cassian, eu una nu știam deși este româncă.
În primul rând să vă zic câte ceva despre ea.

Nina Cassian este o poetă, eseistă și traducătoare româncă.
S-a născut într-o familie de origine evreiască (tatălNinei, I. Cassian-Mătăsaru, era un traducător cunoscut); avea apoi să se mutepe rând cu familia la Brașov, unde Nina Cassian intră la Liceul PrincipesaElena, și la București, unde urmează cursurile Institutului Pompilian.Frecventează cercuri intelectuale de stânga și intră la vârsta de 16 ani înorganizația Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate, visând”să mântui lumea de toate antagonismele fundamentale dintre sexe, rase,popoare, clase etc.” În paralel, primele ei încercări literare suntgeneros încurajate de Tudor Arghezi și Ion Barbu,ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânara poetă.
Mai multe detalii desprea ea, + biografie.

Nina Cassian – Cearta cu haosul
Vizitatorii mei sunt:
un domn întrerupt la mijloc,
o doamna continua
si fiica lor de tabla,
un profesor care preda brânza,
un asasin racit, o droaie
de furnici necasatorite,
un copac cu mustati,
o barza tânara,
un copil cu un picior de carton
si trei ignoranti ai legilor miscarii.

La sfârsit, apare
câinele de seara
care-i latra tare
si-i pofteste-afara. 


Nina Cassian – Bucurie
Ma bucur sa-mi umplu parul cu voi, frunze de toamna,
sa fug prin padurea nebuna, cazand si razand, si sa-mi zgarii
obrazul, in scoicile voastre scortoase … Ma bucur sa-mplant
in toamna roscata strigatul meu adanc, singuratic,
sub boltile pline de aer uscat, de fosnet de vant,
sa fug, sa cad si sa rad pe pamantul impodobit
de galbenul tau sarut cu o mie de buze, toamna ! 
Nina Cassian – Iubitul cel prost

Voi scoate o antologie a miscarilor mîinii
(Mîna ta e rece ca o furculita).
Strînge cu farasul tot ce mai ramîne:
Ochiul tau de balta, gura ta pestrita.

Am, de veselie, patruzeci de dinti.
Nu pricepi o iota, am vîslit destul,
Deci, sa spunem gloatei: Domnul e satul,
Mergeti toti acasa-n paturi mai fierbinti.

Îmi vîrîsem capul cu sila în piept
Si-am crezut ca-i blazonul patrat al armurii.
Dar nu era decît buzunarul tau drept.

Si mi-au plîns de mila zîmbetele gurii. 

About these ads