Acasă

Cărți de poezie

12 comentarii

Azi am pentru voi un articol, scris de cei de la Biblioteca Prăfuita, pe care mi l-au trimis dimineață, spre a-l publica. Au un punct de vedere foarte bun și sper să vi se pară interesant și vouă. Vă las pe voi să vă dați cu parerea.

„Românul s-a născut poet” spune o vorbă. Și tind să o cred tot mai mult, asta, bineînțeles  luând în considerare contextul în care „poet” definește orice persoană care are capacitatea lingvistică de a îmbina cuvintele astfel încât să rezulte acele potriviri la final de vers, numite rime.

Pornind de la această idee voiam să vă semnalez că în ciuda faptului că se scrie multă poezie și de multe ori se scrie chiar bine, piața de cărți de poezii  scade și scade din cauză că poezia nu mai pare a fi la modă sau poate din cauză că nu ține pasul cu proza, cu temele moderne și variate și din ce în ce mai ciudate, pe care proza le abordează în prezent.

Pe de altă parte, proza are la dispoziție un spațiu mult mai amplu în care să se manifeste. Un roman bun trece cu ușurință de 200 de pagini, iar cititorul află în mod lejer mesajul transmis. Poezia, pe de altă parte, nu folosește, în medie, mai mult de 20 de rânduri, ceea ce nu-i ia cititorului prea mult timp. Dacă pe durata celo câteva minute de lectură a înțeles ce voia eul liric să îi spună, dacă e dispus să aprofundeze textul și să dezlege tainele vresurilor atunci respectiva poezie și poate întregul volum are noroc și este cumpărat. Într-un caz mai puțin fericit cititorul răsfoiește volumul mai departe iar șansele de cumpărare devin tot mai mici. În cazul cel mai nefericit, volumul este pus la locul său pe raft și cititorul pleacă din librărie fără vreo carte de poezie.

Constatăm astfel că popularitatea cărților de poezii e tot mai scăzută și e foarte posibil ca peste ceva vreme poezia să se regăsească doar în cercuri de cunoscători. Cine știe, poate le va prinde bine cărților de poezii să aibă un public select care ar ști să le aprecieze valoarea. Singura problemă ar rămâne cea financiară. Dar aceasta există și în prezent. Puțini scriitori se pot lăuda că trăiesc bine de pe urma cărților lor, dar poeții care trăiesc de pe urma cărților de poezii sunt aproape inexistenți.

Cu toate că a scrie versuri e o adevărată artă, cărțile de poezii nu sunt profitabile nici pentru cel care le vinde, nici pentru cel care le publică / editează, nici pentru cel care le scrie.

Scris de echipa Bibioteca Prafuita .

Poezii de Nina Cassian

5 comentarii

Nu am mai postat nimic la secţiunea de poezii, așa că m-am gândit să mai caut ceva pentru voi.
Nu știu câți dintre voi știu de Nina Cassian, eu una nu știam deși este româncă.
În primul rând să vă zic câte ceva despre ea.

Nina Cassian este o poetă, eseistă și traducătoare româncă.
S-a născut într-o familie de origine evreiască (tatălNinei, I. Cassian-Mătăsaru, era un traducător cunoscut); avea apoi să se mutepe rând cu familia la Brașov, unde Nina Cassian intră la Liceul PrincipesaElena, și la București, unde urmează cursurile Institutului Pompilian.Frecventează cercuri intelectuale de stânga și intră la vârsta de 16 ani înorganizația Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate, visând”să mântui lumea de toate antagonismele fundamentale dintre sexe, rase,popoare, clase etc.” În paralel, primele ei încercări literare suntgeneros încurajate de Tudor Arghezi și Ion Barbu,ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânara poetă.
Mai multe detalii desprea ea, + biografie.

Nina Cassian – Cearta cu haosul
Vizitatorii mei sunt:
un domn întrerupt la mijloc,
o doamna continua
si fiica lor de tabla,
un profesor care preda brânza,
un asasin racit, o droaie
de furnici necasatorite,
un copac cu mustati,
o barza tânara,
un copil cu un picior de carton
si trei ignoranti ai legilor miscarii.

La sfârsit, apare
câinele de seara
care-i latra tare
si-i pofteste-afara. 


Nina Cassian – Bucurie
Ma bucur sa-mi umplu parul cu voi, frunze de toamna,
sa fug prin padurea nebuna, cazand si razand, si sa-mi zgarii
obrazul, in scoicile voastre scortoase … Ma bucur sa-mplant
in toamna roscata strigatul meu adanc, singuratic,
sub boltile pline de aer uscat, de fosnet de vant,
sa fug, sa cad si sa rad pe pamantul impodobit
de galbenul tau sarut cu o mie de buze, toamna ! 
Nina Cassian – Iubitul cel prost

Voi scoate o antologie a miscarilor mîinii
(Mîna ta e rece ca o furculita).
Strînge cu farasul tot ce mai ramîne:
Ochiul tau de balta, gura ta pestrita.

Am, de veselie, patruzeci de dinti.
Nu pricepi o iota, am vîslit destul,
Deci, sa spunem gloatei: Domnul e satul,
Mergeti toti acasa-n paturi mai fierbinti.

Îmi vîrîsem capul cu sila în piept
Si-am crezut ca-i blazonul patrat al armurii.
Dar nu era decît buzunarul tau drept.

Si mi-au plîns de mila zîmbetele gurii. 

Cartea alcool- Ion Muresan

4 comentarii

Stiu ca nu am mai postat de ceva vreme in  rubrica noastra cu poezii, insa ma gasit cate ceva despre un volum de poezii, care mi-a placut mult. Sper sa va placa si voua!
O puteti comanda de Aici

Ci eu singur sub pământ
Ci eu singur sub pământ.

Ci eu singur, singur, singur sub pământ departe.

Căci pământul i-a expectorat pe toţi.

Pe toţi i-a scuipat între flori,

în batista înflorată a primăverii.
Pe toţi i-a dat afară.
Acum ei sunt pete de sânge în batista unei frumoase
domnişoare tebeciste.
Pleoasc! i-a scuipat pământul în iarbă.

Şi tocmai acum e ziua învierii.

Tocmai acum e ziua celei de a doua veniri a Mântuitorului.

E Ziua Judecăţii.

Oh, ce bucurie mare!

Pe toţi i-a scos pământul afară
din plămânii lui,
din lăzile lui frigorifice
unde, Doamne, atât de bine s-au păstrat.

Aceasta e Ziua Judecăţii,

ziua în care creşte carnea pe fiecare os,

carnea se depune pe oase ca praful pe mobilă.

Aceasta e ziua când carnea e luminoasă ca Luna.

E o carne sigură.
Căci tot omul ţipă de bucurie şi zice:
“Haide, hai în carnea mea, unde-i cald şi bine!”

Ci eu singur sub pământ.

Şi pe fiecare osişor creşte carnea.

Încât se umple pământul de oameni

şi apele de peşti

şi cerul de păsări
şi cuştile de câini
şi bucătăria de vară a mamei se umple de muşte
(căci şi pe osul de muscă creşte carnea de muscă)
oh, ce bucurie mare!

Iar cei care au fost arşi în foc de nu mai au oase

se bucură şi ei

căci, după câte văd eu de sub pământ,

în iarbă se aprind focuri mici cât flacăra unui chibrit

ori mari cât o casă care arde,
iar flăcările, pleoasc, numai ce scuipă oase
şi pe oase numai ce creşte carnea,
iar dacă undeva, în lume, apare o idee,
numai ce vezi că în jurul ei creşte un cap,
numai ce vezi ideea că se tolăneşte la umbra unei frunţi
care înainte nici nu era.
Oh, ce bucurie mare!

Ci eu singur sub pământ.

Pocneşte pânza praporilor în vântul serii.

Eu singur sub pământ ca un copil cu nasul lipit de geam.

Eu cu nasul ca un melc lipit de geam.

Iar ceea ce văd, văd prin iarbă.
Şi stau în laptele dulce şi negru al pământului
şi-s singura broscuţă şi şarpe şi peşte şi împărat
din neagra împărăţie.

Ci eu singur, singur, singur sub pământ departe.

Iar ei joacă hora,

roată-roată în jurul lui Christos

care stă ca un miel în mijlocul lor.

Şi ce văd eu, prin iarbă văd:
femeile cu picioare subţiri ca şi creioanele
şi cu sexul ca şi guma de şters, udă şi roz ca radiera,
şi bărbaţii tropotind cu cizme de piele şi cu potcoave şi
fiecare cu două călimări pline cu cerneală între picioare.

Asta am apucat să văd,

căci ei, cu Christos în mijlocul lor, se înalţă la cer,

Iar eu singur, singur, singur pentru vecie,

şi cu cerul tras ca o cortină neagră deasupra,

cerul tras ca un fermoar de la şliţ peste ochi,
singur în laptele dulce al întunericului,
singur sub pământ.
Oh, ce bucurie mare!

Aceasta e Ziua Celei De a Doua Veniri.

Şi deosdată, pleoasc,

întunericul scuipă un înger,

un înger mic mic,

un înger sfrijit,
un înger diabetic,
un înger albinos,
ultimul îngeraş recuperator.
Care mă înhaţă de o ureche
şi mă duce în lumină şi eu plâng
şi plâng prin aer
cu urechea între degetele îngeraşului,
plâng,
că întunericul rămâne singur.


Ganduri de Dimineata- Daniel Tudose

3 comentarii

Nu am mai postat de o vreme la rubrica cu poezii, iar azi de dimineata  priveam pe geam si sorbeam din cafea ,ceea ce m-a dus cu gandul la “Ganduri de Dimineata”- Daniel Tudose. Am citit cateva poezii de pe blogul lui si sunt superbe. Chiar mi-au starnit intereseul pentru ele, iar din cand in cand mai trebuie sa ne delectam si cu niste poezii.
Mai jos veti gasi cateva poezii si un frament din prefata cartii. Sper sa va placa!

Fragment din prefața volumului I
,,Din totdeauna m-au fermecat şi pasionat atât jurnalele cât şi cei care le-au ţinut. Mi-au părut oameni a căror viaţă a fost una plină, cu fel şi fel de momente demne de consemnat sau pur şi simplu oameni care ştiu a zugrăvi frumos diverse întâmplări care cred ei că le reflectă cel mai bine convingerile şi felul de a fi. Am încercat şi eu de multe ori să surprind într-un jurnalanumite zile şi întâmplări semnificative dar mereu am uitat de el după puţin timp. Poate pentru că mi s-a părut anostă povestea mea sau poate pentru că, din contră, a fost prea plină cu alte lucruri şi pur şi simplu am uitat de ce mi-am propus. Nu ştiu. În orice caz la idee nu am renunţat niciodată definitiv. M-am gândit la diverse soluţii mai simple, care să ocupe mai puţin timp, inclusiv la un fel de arhivă audio pe care să o folosesc mai târziu în vederea întocmiriii unei astfel de scrieri. De această dată m-am întrebat însă oarecum ironic ,,Oare, odată trecute faptele şi întâmplările, vor mai interesa pe cineva ? …”.


,, MOMENT POETIC…”

Te-așzugrăvi
Te-aș zugrăvi-n cuvinte,
Dar nu-i vocabular
Să poată să cuprindă
Întregu-ți preaplenar.
.
Te-aș zugrăvi-n culoare,
Dar bietul rogvaiv
Sărac e în nuanțe
Și cade în naiv.
.
Te-aș zugrăvi în cântec,
Dar portativ afon
Întreaga-ți simfonie
Nu-ncape-n acest ton.
.
Te-aș zugrăvi în piatră,
Dar dalta grosieră
N-ar reuși decât
Tot piatră efemeră.
.
Te-aș zugrăvi în vise,
Dar ceasul pământesc,
Mileniu de visare,
Puțin e s-o înplinesc.
.
Te-aș zugrăvi în lacrimi,
Dar par izvor uscat
Să pot uda eu unul
Oceanul nesecat.
.
Așa că îmi rămâne
Doar veșnica mirare
Și biata neputință.
Prostie, ești preamare !



,, UN ZÂMBET”

Un zâmbet
 Am căutat în jurul meu un zâmbet,
Un zâmbet sincer, unu-ne’npietrit,
Pe chip un dram suav de însuși suflet,
Grimasa bunului cel nerostit,
A albului, acel de nepătat,
Indiferent de tina cea din jur
Orice ocean de lacrimi l-a scăldat
Nu i-a știrbit nimica din contur.
O, lacrimi…da, acolo-i de aflat
Întreg acel înmiresmat surâs,
La fel de pur, senin chiar și-norat
Dar nu oricum, de orișicare plâns.
M-am înșelat întâi, chiar păcălit
Cu plânsul cel sonor, de față haină,
Dar l-am aflat apoi într-un sfârșit
Sub lacrima-ți tăcută și de taină.


,,MUZĂ NEAGRĂ”


Muză neagră
 Rima îmi suspină,
Versu-nlăcrimat,
Fila cea velină
Scoate un oftat
Când penița udă
Trupul îi sărută,
Marea albă, nudă,
Într-o șoaptă mută
Îmi strigă haină,
Dor îndepărtat,
Nu-nmuia în tină
Tocu-țimaculat,
Fruntea îmi asudă,
Mâna nu ascultă,
Nici nu vrea s-audă,
Dorința-iprea cruntă,
Rima îmi suspină,
Cu negru oftat
Călimara-i plină
De când ai plecat.

Deci, ce parere aveti despre ele?[ Mai multe poezii gasiti pe site-ul autorului, click Aici]

Mihaela Onel- Un strop de-albastru lin

10 comentarii

 Hey, am revenit cu un articol în  rubrica cu Poezii.
 Săptămâna aceasta m-am delectat cu poeziile domnişoarei Mihaela Onel.  Sincer, începe să îmi placă poezia. Este atât de pură şi de frumoasă. Niciodată nu credeam că voi spune acest lucru.
 Volumul de poezii se numeşte “Un strop de-albastru lin”- Mihaela Onel
 Vă recomand  acest volum de poezii. Merită!
 Cartea este format A5, 110 pagini, ilustraţii alb-negru şi conţine 87 de poezii.
 
 
 
 Mai jos aveţi câteva cuvinte ale autorei despre acest volum şi de asemenea câteva poezii!


 ‘Un strop de-albastru lin” e o parte din sufletul meu, un strop de senin pe un cer plumburiu, un strop de rasarit intr-o mare de cenusiu, un strop de zambet alunecand pe un rau de lacrimi, un strop dintr-o inima de miere plutind pe o mare de amar. Iar daca din acest albastru lin, un singur rand bucura ochii si sufletul unui singur cititor, atunci misiunea mea e indeplinita. 


Click Aici pentru a comanda cartea . Click Aici pentru a intra pe site-ul autoarei!
 

Gelu Vlasin – Ayla

12 comentarii

Am promis că sâmbăta voi face o postare în care vă recomand un volum de poezii. Am fost puţin “ocupată” şi nu am avut timp să frunzăresc site-urile editurilor. Am improvizat, ceva de ultim moment. Mi-am adus aminte că de curând am vizitat site-ul Editurii Cartea Românească şi am găsit un volum de poezii foarte interesant.
 
 Este vorba despre volumul Ayla – Gelu Vlasin.

Intr-o lume a efemerului si a ignorantei dusa pina dincolo de limite, intr-o lume prea grabita si preocupata de materialitate, Ayla devine punctul de reper necesar, devine centrul pamintului, alma mater. Intruchipind sublimul existential, doza de imaginar luminos, Ayla reprezinta o incantatie transmisa inspre tot ceea ce adulam in momentele noastre de maxima sinceritate: femeia! Adaptindu-se formelor si functiilor umanitatii, strabatind tinuturile subliminalului si afectivului nedeclarat, Ayla isi indreapta privirile inspre acele zone redescoperite in care predomina starea de boema autentica, absintul domesticit si cavalerismul nedisimulat. Ca si cum lumea s-ar metamorfoza dintr-o data in altceva. Ipostazele Aylei devin ipostazele intrebarilor fara nici un raspuns premeditat, Ayla calatoreste pretutindeni stiind prea bine ca unui calator ii sade bine cu drumul doar atunci cind stiesa calatoreasca. Nelipsindu-se de muzicalitatea atit de necesara, abordind aspectele cele mai delicate ale afectivului, incercind sa demonstreze fiabilitatea demersului retoric, Ayla jongleza cu ipostazele ocupind in intregime spatiul emergent al indragostitului aflat in cautarea marii iubiri.
 
„Poetul a debutat in Romania literara (1999) cu citeva «depresii» personale si sugestive: notatii discret-sentimentale dintr-o realitate cu site, internet, web, cielo, joyce lauren blanc, jacuzzi si telenovele. Postmodernista este senzatia de prozaic cotidian – nici transparenta cu totul, nici de tot opaca – peste care atirna umbra unei femei pierdute . Cea mai mare calitate a acestei poezii, care nu pare a unui incepator, este egalitatea cu sine, tonul neschimbat, nivelul pretutindeni inalt al emotiei lirice.” (Nicolae Manolescu)                                                                                                                        
 
„Minimalista prin excelenta, poezia lui Gelu Vlasin nu isi propune sa rupa, cum se spune, gura tirgului; in schimb, impune printr-o distinctie speciala, ca un jucator de rentz care, neputind concura pentru punctajul maxim, isi asuma deliberat alternativa «jocului la zero». Antenele sensibilitatii lirice capteaza un sound proaspat, reconfortant, conturind in jurul spatiilor absente o atmosfera delicata. Gelu Vlasin e un poet deja format, cu o voce distincta si, subliniez, cu o poetica evoluata.” (Paul Cernat)                                     
                                                                                                  
„Pentru un observator glacial, preocupat mai curind de situari ce tin de istoria literara, aparitia primei carti a lui Gelu Vlasin, Tratat la psihiatrie (1999), tine cumva de preistoria 2000-ismului, marcind un moment de trecere intre poezia ultimilor 90-isti si poetii de dupa 2000 . Dar pentru oricine i-a citit cu atentie cartile urmatoare, Atac de panica (2000),Poemul turn (2001) si Ultima suflare (2005), si ii cunoaste activitatea pe internet, textele scrise dupa 2005 si proiectele care il implica intotdeauna, cu tot ce are mai bun, alaturi de poetii generatiei mele, Gelu Vlasin este un autor care si-a mentinut un statut si o reputatie pe care in alte cazuri departarea de tara le erodeaza cu totul.” (Claudiu Komartin)

Autorul spune:
ayla este punctul de reper necesar, este centrul pământului, alma mater. întruchipând sublimul existenţial, doza de imaginar luminos, ayla reprezintă o incantaţie transmisă înspre tot ceea ce adulez în momentele mele de maximă sinceritate: simţirea. ayla este simbolul feminităţii, este zborul, înălţarea deasupra lumii! strabătând ţinuturile subliminalului şi afectivului nedeclarat, ayla îşi îndreaptă privirile înspre acele zone nedescoperite în care predomină starea de boemă autentică, absintul domesticit şi cavalerismul nedisimulat. ca şi cum lumea s-ar metamorfoza dintr-o dată în altceva. în devenirea întru devenire. în bildung. ipostazele aylei devin ipostazele întrebărilor fără nici un răspuns premeditat pentru că ayla călătoreşte pretutindeni.

Şi aici găsiţi o mică “monstra”:

ayla

***

în dimineaţa asta
sunt cezanne
şi beau absint
şi fumez cu jojo
tutun englezesc
jojo are degetele
în formă de pâlnie
prin pâlnie se strecoară
arakhne
ca o imagine prăfuită
care mă învăluie
din piramide de calaveras
sau
still life with apples
and pot of primroses
în dimineaţa asta
sunt cezanne
şi o pictez pe ayla
cu alţi ochi

***

respir ayla
24 de respiraţii
câte una pentu fiecare
absenţă
pentru fiecare
străluminare
pentru fiecare senzaţie
de abis
respir ayla
si respirându-te
ma înalţ
deasupra lumii
sunt acum lângă
mintea din
mintea ta
lângă ochiul
din ochiul tău
landscape with
butterflies

***

ayla se plimbă
cu garbarek
şi mestecă
rotocoale aburinde
în camera plutitoare
locuieşte
dzihan & kamien
ayla şi niacin
nu-şi vorbesc
doar buzele mişcându-se
ca două
rococo-uri de goya
în această clipă
doar în aceasta
ayla
se luminorează
ayla esta mirando
hacia saturno
devornado
a sus hijos

***

acum pot să te simt
ayla
tu nu eşti
morceeba
şi nici nu adulmeci
rotocoale
străvezii
în camera plutitoare
cu burroughs
şi gysin & kerouac
acum tu eşti
femeia lui saturn
ayla
şi-o să-l priveşti
devorându-ţi carnea
din carnea ta
ayla
i couldn’t feel
so i tried
to touch
hallelujah

***

văd în zori
un vârf de munte
acolo o revăd
pe ayla
ea cântă cu tony
şi muzica ei
mă îmbrăţişează
ca o răbufnire de val
pe malul mediteranei
mii de săgeţi înspumate
glasul aylei
s-a ridicat deasupra ei
şi din vârful acela
de munte
se prăbuşeşte
ca o acvilă regală
nu pot să privesc zborul
dar zborul
aylei
mi se lipeşte
de privire
cu el o să călătoresc
mereu
până când zborul
se va preface
în lumină
lumina de deasupra
luminii

***

câteodată ayla
e ca un bumerang
în formă
de pasăre
când zboară
priveşte cu o pereche
de ochi negri
când tace
perechea de ochi albi
ţi se roteşte de jur împrejur
ca un titirez ameţitor
apoi ayla
deschide o fereastră
şi ultimul ei ochi
se luminează
în formă de aripă
deci ayla
din interiorul aylei
a început
să se trezească

***

ayla
e o lume
şi lumea asta
e dincolo de lume
când o îmbrăţişez
simt sfâşierea luminii
încă nu ştiu dacă
eu fac parte din lume
sau lumea face parte
din mine
dar o copleşitoare stare
mă invadează
în această dimineaţă
alburie
când o îmbrăţişez
pe ayla
o nouă lume
se deschide
în faţa lumii

***

când eşti deasupra
lumii
n-ai de ce să-ţi faci griji
lumea vine înspre tine
şi nu tu
înspre ea
e un fel de uşurătate a fiinţei
un fel de asumare
a condiţiei
de neasumare
dar pentru ca lumea
să vină înspre tine
tu trebuie
să te situezi
deasupra lumii
să ai deschiderea
neîncrâncenată
a celui care simte
dar îşi asumă tacit simţirea
şi din simţirea asta
lumea
se va naşte din nou

***

ayla are palma
lipită de geam
precum imaginea lui
velazquez
răsturnată-n oglindă
un golem stă cocoţat
pe un vârf
de biserică
şi lumea priveşte
fără să vadă
ayla
o să vadă
deasupra lumii
de deasupra
ayla vede
şi prin ochii ei
câţiva meteoriţi
se transformă în mii de vietăţi
care-mi populează
înlăuntrul prăbuşirii
Jojo nu mai e
cu el a plecat
şi ultimul meu zâmbet cocoşat
ayla îmi întinde palma
lipită de geam
şi geamul
începe să-mi curgă
printre degetele cu care
altădată pictam
tablourile lui dali
ayla
mi-a intrat în sânge
şi sângele meu
a început să curgă
din nou

***

când beau vin fiert
mi-o imaginez pe
ayla
ca pe-o balerină
în miniatură
într-o vitrină
pe rue de bastille
sau în montparnasse
în momentul ăla
parcă
mă desprind
de mine
e ca un fel de voluptate
a înţelesului
o atingere a neştiutului
când beau vin fiert
şi mă desprind
de mine
devin un pictor abstract
kandinsky & klee
cu degetele înmuiate
în absint
pictez trupul
aylei
ca şi când ayla
ar fi un spaţiu gol
dintre doua cuvinte
ador adorare

Ce părere aveţi?

Aproape Dragoste- Dan Podaru

69 comentarii

Acum câteva săptămâni am primit o recomandare foarte frumoasă, iar acum vreau să transmit mai departe!
 Pentru că acesta este un blog de carte, vreau să promovez şi poezie, nu doar proză.
 Voi încerca, dacă nu în fiecare sâmbătă măcar odată la 2 săptămâni să vă recomand şi câte un volum de poezie [Dacă aveţi cumva propuneri, sau aveţi vreo carte de poezii care v-a atras atenţia daţi-mi un e-mail]
 
 În această sâmbătă vreau să vă recomand Volumul de poezii intitulat “Aproape Dragoste”- Dan Podaru.  Sugestiv, nu?

“Poezia şi-a găsit numeroase definiţii de-a lungul timpului… Despre aceasta, poetul Dan Podaru sustine că este „un eveniment cosmic, un cutremur, o explozie nucleara, un BIG BANG care dureaza o nanosecunda.”
“Aproape Dragoste” este primul volum de poezii al specialistului in comunicare, Dan Podaru. Cartea a fost lansata luni, 4 iulie, la cafeneaua 3D din incinta cinematografului Patria, in prezenta a numeroase persoane din mediul academic, artistic si din mass-media.
Pentru toate aceste poezii, autorul multumeste „tuturor femeilor care, iubindu-ma sau urandu-ma, m-au ajutat sa ma autodefinesc.”
Poeziile cuprinse in acest volum sunt create in perioada 1986-2011.
Volumul de 106 pagini este ilustrat cu fotografii alb-negru realizate de atriştii Gabi Boholţ şi Sergiu Mihăescu, iar designul acestuia a fost conceput de catre Vasile Ardeleanu.
Volumul va putea fi achizitionat direct de pe site-ul autorului ( www.danpodaru.ro ), dar si din librarii.”

Vă îndemn chiar să intraţi pe linukl de mai sus. Găsiţi de asemenea nişte poezioare care se găsesc bineînţeles în cartea lui.
 Din cele 8 poezii prezentate pe site-ul lui, cel mai mult mi-a atras atenţia aceasta:

Te văd, te gândesc…
Te ascult şi te iert
Te urc, te cobor…
Te sper şi te pierd.
Te chem, te ating
Te simt şi astept…
Mă închin, mă aplec
Peste margini… spre cer.


Mi-a plăcut foarte mult pentru că acest poet scrie exact în stilul meu. Totul are o semnificaţie profundă, trezind sentimente puternice în noi, ca oameni, în cuvinte puţine.  Eu sunt adepta lucrurilor scurte şi profunde. Mie mi-a transmis un mesaj, proeminent. Sper că v-am făcut măcar puţin curioşi.
 Puteţi comanda cartea de Aici

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,181 other followers