Un roman complex, extrem de interesant, după cum a recenzat şi Daily Telegraph. Pentru a vă convinge de asta şi pentru a vă oferi o mostră din stilul impresionant al autoarei, vă oferim mai jos câteva idei pe care Sarah Hall a dorit să le împărtăşească cititorilor Litera:
  • Cum să pictezi un mort s-a bucurat de o apreciere deosebită încă de la apariţie. Socotiţi că este – aşa cum au afirmat criticii – cel mai bun roman pe care l-aţi scris până acum?
Cred că este cel mai bine scris şi cel mai filozofic dintre romanele mele de până acum, prin faptul că limbajul oscilează între simplitate şi descriere complexă, iar cartea se ocupă de probleme foarte generale – viaţă, moarte, sex şi artă. Cele patru povestiri nu au ritmul ameţitor al celui de-al treilea roman al meu – The Carhullan Army, care este o distopie despre viitor, unde acţiunea primează – dar sper că amândouă sunt la fel de captivante.
  • Păreţi atrasă de experienţe delicate. În Electric Michellangelo şi Cum să pictezi un mort aveţi pasaje foarte emoţionante din punct de vedere vizual, unde simţurile umane devin adevăratele personaje principale.
 Mă interesează felul în care sunt simţite lucrurile şi, da, din acest punct de vedere pot afirma că sunt o urmaşă locală a lui Wordsworth! Una dintre căile pe care se poate ajunge la cititor, dând naştere empatiei şi convingându-l că personajele sunt reale este de a activa simţurile, de a pune în mişcare trupul şi mintea lui. Prin urmare, vreau ca pasajele emoţionale să se adreseze inimii cititorului.
  • Care este cel mai complicat lucru când începeţi scrierea unui nou roman: schiţarea acţiunii, personajele principale, prima frază…?
Nu-mi concep acţiunea romanelor în cele mai mici detalii înainte de a începe scrierea. Sunt mai curând o scriitoare intuitivă. Creez scene şi pasaje, iar apoi lucrurile încep să se dezvolte. Deci, s-ar cuveni să spun că formularea povestirii pe măsură ce scriu sau în cursul procesului de editare reprezintă pentru mine cea mai mare provocare şi impune eforturi mari. Întrucât Cum să pictezi un mort cuprinde patru povestiri care se întrepătrund, logistica, separarea acestor povestiri şi traiectoria generală a cărţii au fost foarte complicate şi dificil de realizat.
  • Am citit că vă pasionează sculpturile complicate, dioramele din epoca Victoriană. Această formă de artă reprezintă modul preferat în care vă petreceţi timpul liber?
Da, e ceva ce-mi place să fac din când în când. Învăţ de asemenea să cânt la banjo. Este plăcut să ai simţăminte artistice, într-un sens mai restrâns, în alt domeniu. Când ocupaţia ta de bază este creaţia, acea formă de creativitate poate începe să fie percepută drept o meserie. Cred că asta mă face să mă bucur de libertatea altor forme de exprimare, indiferent cât de neîndemânatică aş fi!
  • Aţi fost aproape de câştigarea premiului Man Booker, iar asta de două ori în ultimii zece ani. V-aţi imaginat o cuvântare ideală pentru cazul că aţi fi fost declarată câştigătoare?
Niciodată nu mi-am imaginat că voi ajunge atât de aproape de câştigarea premiului – întotdeauna m-am socotit norocoasă că am ajuns pe o poziţie atât de înaltă! Şi apreciez beneficiile oferite de această recunoaştere. Regret, dar nu îmi pregătisem nici o cuvântare. Cred că probabil este mai bine să ţii o cuvântare într-o stare de uimire sinceră, mai ales dacă te simţi sincer uimit că ai câştigat ceva.
  • Ce speraţi să câştige cititorii prin lectura acestei cărţi?
Nu răspunsuri la marile întrebări ale vieţii, pentru că aş fi un fals profet dacă mi-aş propune aşa ceva, dar probabil doar un tovarăş în formularea acestor întrebări vitale. Ca o mână întinsă.
Articol preluat de pe blogul Editurii Litera !
Anunțuri