NOTĂ: Recenzie făcută de Codruţa !!

 Bună prieteni!
 Vă scriu de pe minunatul litoral al Mării Negre( şi când spun minunatul, nu o spun ironic). Pentru prima dată pot spune că sunt mulţumită de condiţiile oferite de comercianţii noştri.
 Dar să revin la subiectul de care vreau să vă vorbesc astăzi, mai precis cartea „Se numea Sarah”. Poate unii dintre voi aţi citit-o, însă dacă nu aţi ajuns încă să puneţi mâna pe ea, vă îndemn să o faceţi cât mai curând!
 Am câştigat-o pe site-ul http://www.curcubeu.com , pe care il vizitez frecvent datorită subiectelor interesante abordate şi concursurilor jurizate, însă nu am avut timpul necesar pentru a mă dedica în totalitate cărţii aşa că am păstrat-o pentru vacanţă.
 Sarah este o fetiţă evreică, care locuieşte în Paris împreună cu mama şi tatăl său şi cu frăţiorul ei Michael pe care îl iubea enorm. E la vârsta când îşi dă seama după tonul vocii părinţilor că ei sunt îngrijoraţi datorită celui de-al doilea război mondial, însă are parte de o copilărie fericită. Într-una din seri, când tatăl său se ascunde în beciul casei, la uşă soseşte poliţia franceză care o arestează pe ea şi pe mama sa. Pentru ca frăţiorul ei să fie scutit de această teamă, Sarah îl închide în ascunzătoarea lor secretă, un dulap ascuns în petere. Zilele trec, iar Sarah împreună cu alţi 10000 de oameni sunt închişi în unul din stadioanele de ciclism ale Parisului. Fără apă, mâncare, obligaţi să-şi facă nevoile fiziologice pe locul în care se aflau. Îi este teamă să fugă, să îi lase pe părinţii săi singuri, însă gândul la frăţiorul său ascuns în dulap o macină cumplit. Oamenii sunt mutaţi într-un lagăr de concentrare din vecinanatea Pariusului  unde este despărţită de tatăl său. După câteva săptămâni este despărţită şi de mama sa, rămânând singură. Apoi, toţi copii sunt raşi în cap. Împreună cu Rachel, o fetiţă mai mare cu un an ca şi ea, hotărăsc să fugă. Sarah este prinsă de un poliţist, însă acestuia îi se face milă de ea şi o ajută ca să scape dându-i o sumă de bani. Copilele fug o zi întreagă prin pădure pentru a nu fi prinse şi îşi rup stele galbene de pe bluze, care atestă faptul că sunt evreice.  Într-un final ajung la casa a doi bătrânei care le spală, le hrănesc şi care le oferă protecţie şi un adăpost asupra capului. Rachel este prinsă de poliţia germană şi luată de la casa acelor oameni miloşi , însă Sarah reuşeşte şi de data aceasta să scape teafără şi nevătămată.  Fetiţa se hotarasete să calatoareasca la Paris pentru a-şi salva fratele, pe care cei doi bătrânei îl cred mort. Ajunsă la apartamentul părinţilor ei, fetiţa îşi descoperă frăţiorul mort, ghemuit într-un colţ al dulapului.
 Julia este o jurnalistă  de origine americană, care trăieşte în Paris, fiind căsătorită cu un franţuz. Cei doi au o fică pe nume Zoe, în vârstă de 11 ani. Într-una din zile când se află la muncă Juliei îi este întrebuinţată tema de lucru Vledorme da€™Hivre: şi anume razia făcută de poilitia franceză prin casele evreilor  care au ajuns la Auswitz unde şi-au găsit sfârşitul. Julia descoperă că în apartamentul pe care soţul său doreşte să-l amenajeze şi în care a locuit familia acestuia până de curând, a locuit o familie de evrei. În documentele oficiale, cei doi părinţi apar ca:morţi, însă fetiţa este dată dispărută, deoarece se crede că a reuşit să fugă de la unul din lagăre. Avidă de adevăr, Julia află că socrul său, Eduardo a cunoscut-o pe acea fetiţă care se numea Sarah, şi i-a văzut disperarea în ochi atunci când l-a găsit mort pe fratele  său în camera lui. Între timp, Julia află o veste îmbucurătoare, cel puţin pentru ea: este însărcinată, după mulţi ani ce a renunţat la ideea de a-i face un copil datorită unor probleme medicale. Soţul său, un franţuz la 50, refuză ideea de a fi încă odată tată şi dă vina pe „criza vârstei mijlocii”. Jurnalista decide să nu renunţe la acest copil pe care simte încă din primele luni că l iubeşte.
 Hotărâtă să dea de urma Sarahei, Julia se întoarce în America, unde află la Sarah şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină, însă află de existenţa unui fiu, care locuieşte în Italia. Fără a sta pe gaduri, împreună cu Zoe merge pentr a-l cunoaşte pe acest bărbat şi a-i spune că familia soţului ei nu au incetatniciodata să se gândească la ea. Bărbatul consideră spusele Juliei o blasfemie şi o roagă să nu-l mai contacteze. El află că de fapt toată povestea e realitate pură şi soseşte în Franţa unde îşi cere scuze şi face cunoştinţă cu Eduardo.
 Timpul trece, Julia naşte o fetiţă sănătoasă şi împreună cu Zoe se mută la locul ei natal, în America unde îşi începe o nouă viaţă împreună cu cele două fete, însă nu încetează să se gândească la Sarah şi băiatul său.
 Finalul cărţii este unul deschis spre interpretarea cititorului: într-una din zile, Julia se întâlneşte cu Alexander care află că fetiţa nou născută a acestiea se numeşte Sarah, nume dat în memoria mamei sale.
 Vă recomand cartea aceasta cu căldură. Eu am citit-o într-o zi. O dată ce pui mâna pe ea nu ai cu să o laşi!
 Lectură plăcută!

Cartea poate fi  comandată  de Aici
 

Anunțuri