Am promis că sâmbăta voi face o postare în care vă recomand un volum de poezii. Am fost puţin „ocupată” şi nu am avut timp să frunzăresc site-urile editurilor. Am improvizat, ceva de ultim moment. Mi-am adus aminte că de curând am vizitat site-ul Editurii Cartea Românească şi am găsit un volum de poezii foarte interesant.
 
 Este vorba despre volumul Ayla – Gelu Vlasin.

Intr-o lume a efemerului si a ignorantei dusa pina dincolo de limite, intr-o lume prea grabita si preocupata de materialitate, Ayla devine punctul de reper necesar, devine centrul pamintului, alma mater. Intruchipind sublimul existential, doza de imaginar luminos, Ayla reprezinta o incantatie transmisa inspre tot ceea ce adulam in momentele noastre de maxima sinceritate: femeia! Adaptindu-se formelor si functiilor umanitatii, strabatind tinuturile subliminalului si afectivului nedeclarat, Ayla isi indreapta privirile inspre acele zone redescoperite in care predomina starea de boema autentica, absintul domesticit si cavalerismul nedisimulat. Ca si cum lumea s-ar metamorfoza dintr-o data in altceva. Ipostazele Aylei devin ipostazele intrebarilor fara nici un raspuns premeditat, Ayla calatoreste pretutindeni stiind prea bine ca unui calator ii sade bine cu drumul doar atunci cind stiesa calatoreasca. Nelipsindu-se de muzicalitatea atit de necesara, abordind aspectele cele mai delicate ale afectivului, incercind sa demonstreze fiabilitatea demersului retoric, Ayla jongleza cu ipostazele ocupind in intregime spatiul emergent al indragostitului aflat in cautarea marii iubiri.
 
„Poetul a debutat in Romania literara (1999) cu citeva «depresii» personale si sugestive: notatii discret-sentimentale dintr-o realitate cu site, internet, web, cielo, joyce lauren blanc, jacuzzi si telenovele. Postmodernista este senzatia de prozaic cotidian – nici transparenta cu totul, nici de tot opaca – peste care atirna umbra unei femei pierdute . Cea mai mare calitate a acestei poezii, care nu pare a unui incepator, este egalitatea cu sine, tonul neschimbat, nivelul pretutindeni inalt al emotiei lirice.” (Nicolae Manolescu)                                                                                                                        
 
„Minimalista prin excelenta, poezia lui Gelu Vlasin nu isi propune sa rupa, cum se spune, gura tirgului; in schimb, impune printr-o distinctie speciala, ca un jucator de rentz care, neputind concura pentru punctajul maxim, isi asuma deliberat alternativa «jocului la zero». Antenele sensibilitatii lirice capteaza un sound proaspat, reconfortant, conturind in jurul spatiilor absente o atmosfera delicata. Gelu Vlasin e un poet deja format, cu o voce distincta si, subliniez, cu o poetica evoluata.” (Paul Cernat)                                     
                                                                                                  
„Pentru un observator glacial, preocupat mai curind de situari ce tin de istoria literara, aparitia primei carti a lui Gelu Vlasin, Tratat la psihiatrie (1999), tine cumva de preistoria 2000-ismului, marcind un moment de trecere intre poezia ultimilor 90-isti si poetii de dupa 2000 . Dar pentru oricine i-a citit cu atentie cartile urmatoare, Atac de panica (2000),Poemul turn (2001) si Ultima suflare (2005), si ii cunoaste activitatea pe internet, textele scrise dupa 2005 si proiectele care il implica intotdeauna, cu tot ce are mai bun, alaturi de poetii generatiei mele, Gelu Vlasin este un autor care si-a mentinut un statut si o reputatie pe care in alte cazuri departarea de tara le erodeaza cu totul.” (Claudiu Komartin)

Autorul spune:
ayla este punctul de reper necesar, este centrul pământului, alma mater. întruchipând sublimul existenţial, doza de imaginar luminos, ayla reprezintă o incantaţie transmisă înspre tot ceea ce adulez în momentele mele de maximă sinceritate: simţirea. ayla este simbolul feminităţii, este zborul, înălţarea deasupra lumii! strabătând ţinuturile subliminalului şi afectivului nedeclarat, ayla îşi îndreaptă privirile înspre acele zone nedescoperite în care predomină starea de boemă autentică, absintul domesticit şi cavalerismul nedisimulat. ca şi cum lumea s-ar metamorfoza dintr-o dată în altceva. în devenirea întru devenire. în bildung. ipostazele aylei devin ipostazele întrebărilor fără nici un răspuns premeditat pentru că ayla călătoreşte pretutindeni.

Şi aici găsiţi o mică „monstra”:

ayla

***

în dimineaţa asta
sunt cezanne
şi beau absint
şi fumez cu jojo
tutun englezesc
jojo are degetele
în formă de pâlnie
prin pâlnie se strecoară
arakhne
ca o imagine prăfuită
care mă învăluie
din piramide de calaveras
sau
still life with apples
and pot of primroses
în dimineaţa asta
sunt cezanne
şi o pictez pe ayla
cu alţi ochi

***

respir ayla
24 de respiraţii
câte una pentu fiecare
absenţă
pentru fiecare
străluminare
pentru fiecare senzaţie
de abis
respir ayla
si respirându-te
ma înalţ
deasupra lumii
sunt acum lângă
mintea din
mintea ta
lângă ochiul
din ochiul tău
landscape with
butterflies

***

ayla se plimbă
cu garbarek
şi mestecă
rotocoale aburinde
în camera plutitoare
locuieşte
dzihan & kamien
ayla şi niacin
nu-şi vorbesc
doar buzele mişcându-se
ca două
rococo-uri de goya
în această clipă
doar în aceasta
ayla
se luminorează
ayla esta mirando
hacia saturno
devornado
a sus hijos

***

acum pot să te simt
ayla
tu nu eşti
morceeba
şi nici nu adulmeci
rotocoale
străvezii
în camera plutitoare
cu burroughs
şi gysin & kerouac
acum tu eşti
femeia lui saturn
ayla
şi-o să-l priveşti
devorându-ţi carnea
din carnea ta
ayla
i couldn’t feel
so i tried
to touch
hallelujah

***

văd în zori
un vârf de munte
acolo o revăd
pe ayla
ea cântă cu tony
şi muzica ei
mă îmbrăţişează
ca o răbufnire de val
pe malul mediteranei
mii de săgeţi înspumate
glasul aylei
s-a ridicat deasupra ei
şi din vârful acela
de munte
se prăbuşeşte
ca o acvilă regală
nu pot să privesc zborul
dar zborul
aylei
mi se lipeşte
de privire
cu el o să călătoresc
mereu
până când zborul
se va preface
în lumină
lumina de deasupra
luminii

***

câteodată ayla
e ca un bumerang
în formă
de pasăre
când zboară
priveşte cu o pereche
de ochi negri
când tace
perechea de ochi albi
ţi se roteşte de jur împrejur
ca un titirez ameţitor
apoi ayla
deschide o fereastră
şi ultimul ei ochi
se luminează
în formă de aripă
deci ayla
din interiorul aylei
a început
să se trezească

***

ayla
e o lume
şi lumea asta
e dincolo de lume
când o îmbrăţişez
simt sfâşierea luminii
încă nu ştiu dacă
eu fac parte din lume
sau lumea face parte
din mine
dar o copleşitoare stare
mă invadează
în această dimineaţă
alburie
când o îmbrăţişez
pe ayla
o nouă lume
se deschide
în faţa lumii

***

când eşti deasupra
lumii
n-ai de ce să-ţi faci griji
lumea vine înspre tine
şi nu tu
înspre ea
e un fel de uşurătate a fiinţei
un fel de asumare
a condiţiei
de neasumare
dar pentru ca lumea
să vină înspre tine
tu trebuie
să te situezi
deasupra lumii
să ai deschiderea
neîncrâncenată
a celui care simte
dar îşi asumă tacit simţirea
şi din simţirea asta
lumea
se va naşte din nou

***

ayla are palma
lipită de geam
precum imaginea lui
velazquez
răsturnată-n oglindă
un golem stă cocoţat
pe un vârf
de biserică
şi lumea priveşte
fără să vadă
ayla
o să vadă
deasupra lumii
de deasupra
ayla vede
şi prin ochii ei
câţiva meteoriţi
se transformă în mii de vietăţi
care-mi populează
înlăuntrul prăbuşirii
Jojo nu mai e
cu el a plecat
şi ultimul meu zâmbet cocoşat
ayla îmi întinde palma
lipită de geam
şi geamul
începe să-mi curgă
printre degetele cu care
altădată pictam
tablourile lui dali
ayla
mi-a intrat în sânge
şi sângele meu
a început să curgă
din nou

***

când beau vin fiert
mi-o imaginez pe
ayla
ca pe-o balerină
în miniatură
într-o vitrină
pe rue de bastille
sau în montparnasse
în momentul ăla
parcă
mă desprind
de mine
e ca un fel de voluptate
a înţelesului
o atingere a neştiutului
când beau vin fiert
şi mă desprind
de mine
devin un pictor abstract
kandinsky & klee
cu degetele înmuiate
în absint
pictez trupul
aylei
ca şi când ayla
ar fi un spaţiu gol
dintre doua cuvinte
ador adorare

Ce părere aveţi?

Anunțuri