Cu ceva timp în urmă mi-a fost recomandată cartea Soţia Călătorului în timp- Audrey Niffenegger de către  Violeta- Loredana Pascal. Bineînţeles că am tot amânat citirea ei. Săptămâna trecută[vineri, mai exact] am luat-o din bibliotecă şi m-am pus la citit. Este gata deja. Şi cred că pot spune că este una din acele poveşti de dragoste care îţi rămân în suflet şi una din cărţile pe care ai vrea să o reciteşti din nou şi din nou.
 Este o poveste de dragoste pură, care îndură foarte multe în viaţă.  Clare, o puştoaică de 6 ani  îşi întâlneşte viitorul soţ, Henry[el având diferite vârste, de multe ori chiar foarte bătrân]. Mi-a plăcut foarte mult că micuţa îl ajuta şi avea grijă de el atunci când el o vizita! Nu îi era frică de el, chiar avea o pasiune pentru el, de mică.
 Henry, un tip….oarecare  ,  Henry, un tip anormal! Suferă de o boală, aşa ca…el călătoreşte în timp!Nu poate fi controlată această boală. Nu ştie unde merge, cât timp va sta acolo şi cu cine va fi. Mi-a fost foarte milă de el deoarece chiar suferă mult din cauza acestei boli. La un moment dat pierzi ritmul. Nu ştii care e Henry cel adevărat , unde ar trebui să fie în acest moment deoarece Henry din fiecare perioadă circulă în timp peste tot. Încă o persoană căreia îi este foarte greu este Clare.
 De la vârsta de 6 ani Henry continuă să apară şi să dispară de lângă ea. Azi e un Henry de 20 şi ceva de ani, dar mâine unul de 42 de ani. Este destul de mare şocul.
 Aceasta este viaţa celor doi, Clare întrebându-se mereu unde este Henry, dacă este bine, iar Henry plecând mereu de lângă persoana iubită când îi este lumea mai dragă.
 După mult timp ,Clare are parte de foarte multe sarcini pe care le pierde din cauza afecţiunii lui Henry, însă într-un sfârşit va avea o fată pe nume Alba care suferă de aceiasi afectiune doar că o poate controla. 
 În ciuda faptului că Henry moare la vârsta de 43 de ani, împuşcat, ultima vizită pe care i-o face soţiei lui , Clare este atunci când ea are 82 de ani.
 Joi 24 iulie 2053 (Henry are 43 de ani, Clare are 82)
 E bătrână; părul complet alb îi curge ca un izvor subţire pe spatele uşor încovoiat. […] Îmi mut greutatea de pe un picior pe celălalt şi podeaua scârţâie; femeia se întoarce şi mă observă, iar bucuria îi transformă chipul; mă cuprinde o uimire subită; e Clare, Clare bătrână! Şi vine spre mine, atât de încet, iar eu o cuprind în braţe. “
 
 Pe mine chiar m-a lăsat mască, probabil sunt şi eu în şoc şi nu îmi pot reveni. Nici nu îmi doresc să îmi revin. Vreau că această poveste să ramanain mintea mea exact aşa. Dacă nu aţi cumpărat încă această carte, trebuie să o faceţi neapărat!
 A apărut la Editura Tritonic şi poate fi comandată de Aici ![la doar 15 lei]
  
Anunțuri